DETARTRAJUL CU ULTRASUNETE

Detartraj initial Detartraj final

Tartrul se formează prin mineralizarea în timp a plăcii bacteriene împreună cu sărurile de calciu din salivă. Acesta aderă la suprafaţa dinţilor, dar şi pe alte zone dure - obturaţii (plombe), punţi dentare, proteze, implanturi sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) - şi poate fi un factor favorizant în apariţia bolii parodontale.


Există două tipuri de tartru - supra şi subgingival. Tartrul supragingival are o culoare alb-gălbuie, cu consistenţă redusă la inceput, dar poate ajunge la un maroniu-negru dacă se impregnează cu coloranţi alimentari sau nicotină (în cazul fumătorilor). Mineralizarea acestuia se face datorită prezenţei salivei. Tartrul subgingival este de culoare închisă şi duritate mai mare, iar mineralizarea lui se face datorită prezenţei sângelui.


Ritmul de formare a tartrului poate varia în funcţie de natura alimentelor, a fluxului de salivă, iar îndepărtarea lui poate varia în funcţie de fixarea şi aderenţa lui la suprafaţa dentară. Unele persoane prezintă o predispoziţie individuală, având depozite reduse, moderate sau mari de tartru. Este foarte important ca rezultatul detartrajului să fie o suprafaţă perfect netedă, chiar lustruită, pe care depunerea plăcii bacteriene şi a tartrului să nu fie favorizată. Acest rezultat se poate obţine, pe langă periajul profesional cu paste abrazive speciale şi gume de lustruit şi prin folosirea unui jet de apă şi bicarbonat de sodiu (prophy-jet), bine tolerat şi fără dureri, care elimină şi ultimele resturi de tartru, întârziind viitoarele depuneri.


Detartrajul ultrasonic nu este dăunător smalţului dinţilor, acţionand doar asupra depozitelor de tartru!


Tartrul odată îndepărtat se reface în timp, în consecinţă detartrajul trebuie făcut o data la 6 luni. În cazul fumătorilor şi al pacienţilor cu implant dentar se recomandă detartraj o data la 3 luni.



FAŢETAREA

Fatete portelan

Faţetarea dentară este cea mai nouă metoda de folosire a artei şi ştiinţei cosmeticii dentare. Cele mai mari vedete ale Hollywood-ului au inţeles că luminarea zâmbetului prin faţetarea dinţilor poate schimba în mod esenţial prezenţa, atitudinea şi comunicarea.


Faţetele dentare (referite şi prin faţete din porţelan laminat, faţete dentare din ceramică sau laminate de porţelan) reprezintă o carapace subţire ce acoperă suprafaţa externă vizibilă a dintelui pentru a-i îmbunătăţi sau corecta aspectul frontal (forma şi/sau culoarea). Acestea creează un aspect firesc al danturii, datorită absenţei metalului, oferind o transluciditate foarte apropiată de cea a dinţilor naturali. Suprafaţa de porţelan este foarte netedă şi impenetrabilă, astfel încât dinţii faţetaţi nu-şi vor schimba niciodată culoarea şi strălucirea conferite de ceramică.


Aceste piese subţiri, cu o grosime de aproximativ 0,5 mm, având forma dintelui, sunt ataşate pe partea frontală a dintelui cu ajutorul unui sistem adeziv de cimentare pentru a acoperi în general defecte de culoare, formă sau poziţie a dinţilor. Se obţine astfel o schimbare radicală şi imediata în bine a zâmbetului şi aspectului feţei.


Avantajele laminatelor din porţelan:
  • Faţetele de porţelan sunt mai durabile - deşi acestea sunt foarte subţiri şi inerent casabile, odată ce sunt ataşate de dinte ele devin mult mai rigide şi pot rezista intre 5 si 15 ani.

  • Creează un aspect natural al dintelui - proprietăţile translucide ale porţelanului permit faţetei să imite strălucirea naturală, caracteristică smalţului dentar.

  • Proprietatea de transluciditate a smalţului înseamnă că lumina ce ajunge pe suprafaţa dintelui nu este reflectată imediat înapoi, ci penetrează stratul de smalţ şi abia apoi se reflectă din stratul de dentină opac, către exterior. Faţetele ceramice permit derularea aceluiaşi proces, spre deosebire de materialele de adeziune folosite în trecut care erau semi-opace.

  • Rezistenţă la pete - spre deosebire de alte materiale adezive, porţelanul este neted, din ceramică imperturbabilă (asemeni sticlei) ce nu îi permite să capete nici o pată permanentă datorată fumatului sau consumului anumitor alimente sau băuturi.

  • Faţetele ceramice sunt conservatoare din punctul de vedere al cantităţii de material dentar îndepărtat în timpul procedurii (dacă acest lucru este necesar).

  • Toleranţa bună a ţesutului gingival la pelicula de porţelan şi posibilitatea de a selecta nuanţa dorită a faţetei de porţelan.

Faţetele sunt integrate biologic datorită stabilităţii chimice crescute, toxicităţii scăzute asupra ţesutului şi gradului redus de a produce sensibilitate sau iritabilitate la nivelul gingiilor. De asemenea, reduc placa bacteriană ce se formează pe dinţi datorită suprafeţei netede şi lucioase de care placa bacteriană nu poate adera.


Ce se rezolvă prin faţetare:
  • dinţi coloraţi inestetic sau cu pigmentaţii diverse, datorate nicotinei, ceaiului, cafelei, consumului îndelungat de tetraciclină, etc;

  • dinţi fracturaţi, fisuraţi sau ciobiţi;

  • dinţi cu anomalii de formă, mărime sau poziţie (dinţi răriţi, care au între ei treme sau diasteme – strungăreaţă - sau, din contră, dinţi înghesuiţi).


INCRUSTAŢIA

Incrustatie tip1 Incrustatie tip2

Incrustaţiile sunt obturaţii (plombe) turnate în laboratorul dentar. Incrustaţiile dentare sunt reprezentate de inlay-uri şi onlay-uri.


Inlay-ul este o piesă de reconstrucţie care poate reface 1-2 pereţi ai unui dinte, unul lateral interdentar şi unul ocluzal. Este fabricat în laborator din materiale ce asigură aceeaşi rezistenţă cu ţesutul dentar şi aceeaşi dilatare termică cu acesta, cu aceeaşi culoare şi aspect ca al dintelui pe care se aplică. Un inlay dentar este mai mare decât o plombă obişnuită, însă mai mic decât o coroană dentară. Este aplicat şi cimentat în cavitatea curăţată în prealabil. Este similar cu o plombă, însă este poziţionat între cuspizii dintelui ("dâmburile" de pe suprafaţa de ocluzie).


Onlay-ul reface, spre deosebire de inlay, şi un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind astfel 2, 3 sau maxim 4 din cei 5 pereţi ai dintelui. Rezistenţa mare face ca acesta să fie ultima soluţie înainte de coronare pentru un dinte vital. Un onlay este mai mare decât un inlay şi acoperă mai mulţi cuspizi dentari, cunoscut din acest motiv si sub denumirea de coroană parţială. În felul acesta acoperă mai mult din suprafaţa de ocluzie a dintelui, însă nu integral precum o fac coroanele dentare.


Indicaţii de utilizare

Deoarece păstrează şi refac punctele de contact ale dintelui cu dinţii vecini, protejează papila interdentară de presiuniile masticatorii, fiind necesare în cazuri precum:

  • dinţi cu carii proximale (interdentare) cu distrucţii mai întinse de 1mm;

  • cavităţi proximale cu acces dificil pentru obturaţii cu compozit;

  • punct de contact lipsă sau greu de creat;

  • carii în oglindă (pe dinţi învecinaţi) pe dinţi vitali;

  • papilă afectată de forţele masticatorii ce trebuie refacută;

  • distrugerea a maxim 60% din coroana unui dinte vital.

Incrustaţiile dentare pot fi confecţionate din porţelan, răşini de compozite şi chiar din metal preţios (aur). Porţelanul rămâne materialul preferat în cosmetica dentară datorită aspectului estetic natural şi a multiplelor sale calităti: este durabil, rezistent şi este identic cu structurile dentare naturale.



LUCRĂRI ZIRCONIU

Zirconiu Zirconiu

În prezent, cea mai bună alegere pentru a obţine coroane dentare cu aspect cât mai natural sunt coroanele din porţelan pe zirconiu.


Motive pentru a alege zirconiu:
  • Rezistenţa deosebită la presiune îl face capabil să suporte solicitările masticatorii şi uzura zilnice fără a se fractura. Şi, la fel de important, are o transluciditate similară cu cea a dinţilor naturali.

  • Datorită absenţei suportului metalic, lumina este reflectată de o coroană ceramică din oxid de zirconiu la fel ca un dinte natural. Astfel, zirconiul are cel mai bun efect din punct de vedere estetic, ceea ce este foarte important dacă noile coroane ceramice din zirconiu sunt localizate la nivelul dinţilor frontali şi, mai ales, dacă ele se vor învecina cu dinţi naturali - încă un motiv pentru care oxidul de zirconiu este solicitat de orice clinică stomatologică din lume care se respectă.

  • O altă calitate majoră a zirconiului este absenţa coroziunii. Astfel, reacţiile gingivale cum ar fi lizereul (dunga cenuşie din jurul marginii coroanelor dentare metalo-ceramice) nu mai apar. De asemenea, lipseşte gustul metalic atât de deranjant.

  • Coroanele din ceramică pe suport de oxid de zirconiu sunt mai uşoare decât cele pe suport metalic, deci acomodarea cu noile lucrări protetice se realizează mult mai repede. Acest lucru este foarte important în special în cazul punţilor dentare cu multe elemente.

  • Riscul de alergie în cazul dinţilor din zirconiu este nul. Nu există pacienţi alergici la acest material, este biocompatibil şi bioinert.

  • Zirconiul este inert şi din punct de vedere termic. El nu conduce căldura, astfel încât variaţiile termice nu sunt transmise pulpei dentare (nervului) şi astfel scade riscul apariţiei iritaţiei pulpare.

  • Precizia lucrării din zirconiu este garantată de realizarea structurii interne de către computer, prin tăierea dintr-un bloc solid de oxid de zirconiu. Datorită adaptării extrem de precise a coroanelor ceramice de zirconiu, ele pot fi cimentate cu material biocompatibil care nu produce iritaţii pulpare.



PROTEZE SCHELETATE

Proteza scheletata mandibulara Proteza scheletata maxilara

Protezele scheletate sunt confecţionate din metal (un aliaj de crom-cobalt) şi acrilat. Ele sunt superioare protezelor acrilice clasice deoarece acoperă o suprafaţă mai mică din cavitatea bucală, fiind mai uşor de suportat de către pacienţi. De asemenea, ele respectă papilele gustative, nealterând nici măcar la început percepţia asupra alimentelor. Şi, nu în ultimul rând, au un sprijin mai mare pe dinţii restanţi şi pe mucoasă, rezultând astfel o stabilitate mai mare şi un confort crescut pentru pacient.


De asemenea, prin folosirea culiselor sau capselor ca sisteme speciale de ancorare pe dinţii restanţi, au un efect estetic superior celor acrilice. Atunci când se decide tratamentul prin proteză scheletată, pacientul trebuie informat că o parte sau chiar toţi dinţii rămaşi pe arcadă vor trebui şlefuiţi şi acoperiţi de coroane dentare. Modalităţile de ancorare ale protezei pot fi: culise, capse, magneţi, coroane telescopate, croşete turnate, bară Dolders, etc. în funcţie de calitatea şi poziţia dinţilor restanţi.



IMPLANTUL DENTAR

Etape implant dentar

Implantul dentar este un şurub care înlocuieşte rădăcina unui singur dinte absent; dacă aveţi lipsă mai mulţi dinţi, atunci sunt necesare mai multe implanturi. Implanturile dentare se folosesc de foarte mult timp, însă în ultimii 10 ani domeniul a cunoscut o dezvoltare incredibilă. În prezent există peste 1000 de sisteme diferite în întreaga lume.


Avantajele folosirii implanturilor dentare:
  • Avantajul principal al tratamentului prin implanturi dentare este acela că lasă dinţii vecini neatinşi.

  • Un alt avantaj este confortul obţinut, care este superior celui oferit de diferite proteze.

  • Chiar dacă nu mai aveţi dinţi şi folosiţi deja o proteză de mulţi ani, puteţi beneficia de tratamentul prin implanturi. Implanturile vor stabiliza foarte bine proteza! Aceasta va deveni aproape fixă, veţi putea mânca şi vorbi mult mai bine! În unele situaţii este posibil chiar să renunţaţi complet la proteză.

  • Folosirea implanturilor vă obligă la întreţinerea unei igiene foarte bune. Acest lucru este deosebit de important şi îl vom discuta cu dumneavoastră în mod personal.

Cum se procedează?

Nu toţi pacienţii pot beneficia de tratamentul prin implanturi. Pentru a lămuri situaţia avem nevoie de un set de radiografii, precum şi de un set de analize. Recomandarea pentru acestea o veţi primi personal, după efectuarea consultaţiei.


Pentru aplicarea implanturilor dentare se lucrează întotdeauna cu anestezie! Fără anestezie procedura este imposibil de realizat. Folosim anestezice moderne, foarte puternice, dar special concepute pentru medicina dentară. Pentru confortul dumneavoastră - dar şi al nostru - practicăm o anestezie locală, a cărei durată variază de la câteva minute la câteva ore. După anestezie, gingia se decolează de pe os, apoi, cu ajutorul frezelor, se prepară un canal. În acest canal va fi plasat implantul. Dacă sunt necesare mai multe implanturi, se vor prepara mai multe canale. După ce implantul a fost plasat pe poziţie, gingia se coase (suturează) la loc. Aici se termină prima şedinţă de lucru.


Firele de sutură se îndepărtează după 7 zile. Urmează o perioadă de vindecare ce durează de regulă 3-4 luni, timp în care osul se vindecă şi fixează foarte bine implantul. În cazul unor intervenţii mai dificile, perioada de vindecare osoasă se poate prelungi chiar până la 9 luni. După această perioadă urmează a doua şedinţă de lucru efectiv. În această a doua şedinţă, pe implantul plasat în os se adaugă partea numită bont implantar, vom lua mai multe amprente şi vom face diferite probe şi finisaje. Lucrarea care acoperă bonturile protetice este realizată într-un laborator de tehnică dentară. În funcţie de complexitatea lucrării vom stabili numărul total de şedinte de lucru.


Implantul poate fi aplicat imediat după extracţie, în cadrul aceleiaşi şedinţe, caz în care este "economisită" perioada de aşteptare de 4-6 săptămâni necesară vindecării postextracţionale.


De reţinut, în cazul pacienţilor cărora meseria le impune un aspect estetic plăcut (de exemplu cei care lucrează cu publicul), după aplicarea implantului dentar poate fi realizată o protezare provizorie, care să satisfacă pentru moment această condiţie, dar care va fi obligatoriu urmată de protezarea definitivă (cu coroane de porţelan) la sfârşitul perioadei de vindecare.